Impredictibil = acel ceva asupra căruia nu dețin nici un control.
Există frumusețe și uimire în ceea ce este impredictibil. La fel ca jocul meu de acuarela dansând în contrast cu cărbunele negru în jurnalul meu de schițe.
Impredictibilul – nu vreau să fug de acest sentiment, chiar dacă de cele mai multe ori îmi creează o stare inconfortabilă. Există mereu ceva care necesită a fi văzut și validat înainte de a-mi continua călătoria, pe care de cele mai multe ori o grăbesc fără să fiu conștientă. Aș vrea să las lucrurile să curgă în ritmul lor, prin mine și împrejurul meu. Se spune că “schimbarea e singura constantă care există”, deci nimic nu rămâne la fel pentru veșnicie. Nu ar fi mai bine să accept schimbarea așa cum este ea? Adică fără atașamentele egoului față de dualitatea care îmi însoțește viața de zi cu zi? Durerea, stare de bine, pasiunea sau apatia, fericirea sau tristețea, sunt toate aici, pentru ca eu să le experimentez și să învăț ceva din fiecare.
Impredictibilul are mereu ceva de spus. Astăzi o să mă opresc să îi ascult povestea.